A trecut ca vântul primul an

Nu-mi vine să cred că a trecut primul an din cel mai mare proiect din ultimii 3 ani. Un an în care am simțit că viața este atât de frumoasă atunci când cauți să te bucuri de lucrurile care cu adevărat dau sens vieții, adică de lucrurile mărunte.

Viața la casă are alt curs

Fiecare zi e specială, mereu găsești câte ceva de făcut, nu ai timp să te plictisești. Planuri peste planuri, activități peste activități, însă acum când s-a implinit 1 an și tragem o linie, constatăm că fiecare zi a adus plusul ei pentru toate câte avem acum.

A fost un an atât de frumos, am prins un început de iarnă la căsuță, apoi ne-am bucurat de primăvara care a îmbrăcat curtea în haină verde, urmată de vara cea călduroasă, dar oricum mai răcoroasă decât pe vremea când stăteam la bloc. Toamna, greierii încă ne țineau concerte, natură ne-a oferit roadele ei cele bogate și acum iar ne bucurăm de iarnă, așteptând cu drag prima ninsoare.

Revanșa la 1 an

Anul trecut când ne-am mutat plănuisem o seară magică, dar oboseala și-a spus cuvântul și nu am mai făcut nimic din câte ne-am propus. Anul acesta, ne-am organizat din timp și am reușit să marcăm ziua cu un delicios tort raw vegan, un ceai cald cu mar și scorțișoară și toate acestea în sunet de vioară și pian.

Am făcut tortul împreună cu copiii, ne-am bucurat de o seară minunată în care ne-am amintit de câte binecuvântari a revărsat bunul Dumnezeu peste noi în decursul acestui anul.

Multă pace, liniște, bucurie și mulțumire că suntem în căsuța pe care o visam cu ani în urmă. Viața la bloc a avut farmecul ei, însă nu era locul perfect pentru noi, am simțit nevoia de mai multă conexiune cu natura.

Nevoia de a avea o căsuță

Primii doi copii au crescut la bloc și mergeam des la bunici unde aveau parte de curte, păsări, animale domestice. Multe bucurii păstrează în inima lor, își amintesc cu drag când le dădea bunicul să bea lapte proaspăt muls, iar spuma le creiona mustăți pe chipul lor angelic. Au văzut cum se extrage mierea, au mers la pescuit cu unchii, la scăldat, au avut parte de multe amintiri frumoase. Cu toate acestea tânjeau după viața la casă, un colț de pământ unde ei să se joace când vor nefiind limitați de timp și vreme.

În schimb mezina familiei este copilul crescut mai mult la casă și se vede diferența. Are o conexiune aparte cu natura, iubește ploaia, admiră fulgerele, numără stelele în fiecare seară, aleargă dimineața prin rouă, prin zăpadă fără să se plângă ca i-ar fi frig. Nu îi este frică de nimic, pune mâna pe insecte, aleargă pisicile vecinilor, știe să trăiască viața în alt mod. Toate acestea se produc datorită mediului natural în care crește.

Concluzie

Nu am niciun motiv să mă plâng de ceva, simt doar împlinire și multă pace de când am renunțat sau mai bine zis am fost nevoită să las viața de la bloc pentru cea de acum.

Și toată această pace vine când toți membrii familie simt la fel. Mereu mă gândeam că într-o dimineață sigur ne vom trezi și într-o căsuță. Este o minune că trăiesc acest vis în realitate. Când două inimii vibrează la fel lucrurile se așează, asemenea pieselor dintr-un puzzle, dacă le unești corect, atunci iese jocul.

Când cauți să vezi partea frumoasă a lucrurilor nu ai timp să te gândești decât la ceea ce trebuie să faci.

Când cauți să zici din inimă mulțumesc pentru câte ai, nu ai timp să cauți minusurile, ci să vezi doar plusurile.

Lumea în care trăim, cu toată tehnologia ei ne fură pacea, ne conduce spre o altă lume, ne îndepărtează de bucuriile mărunte. Și alergăm zi de zi după lucruri efemere, uitând să ne bucurăm de tot ce avem.