Colesterolul și nutriția sănătoasă

Hippocrate vorbește despre nutriție ca mijloc terapeutic pentru tratarea afecțiunilor/bolilor, el fiind cel care a scris primele materiale despre regimurile dietetice pentru persoanele bolnave și sănătoase. În școala hipocratică se folosea termenul de diaita pentru a se referi la studiul stilului de viaţă al omului, ce includea, pe lângă alimentaţie (cu rol recunoscut ca central) şi celelalte influenţe ale mediului în care trăia.

 Primele date cu privire la directa legatură dintre mortalitatea totală şi de cauză cardiovasculară şi consumul de grăsimi animale se găsesc în deceniile 4-7 ale secolului XX. În aceeași perioada apar date referitoare la efectul diferitelor tipuri de grăsimi vegetale (polinesaturate versus mononesaturate, în stare naturală versus hidrogenate) asupra nivelului de colesterol din organism. Se poate conchide că grăsimile animale au rol hipercolesterolemiant, iar grăsimile vegetale au rol hipocolesterolemiant. Cele mai multe afecțiuni, dintre care putem menționa obezitatea, diabetul zaharat, osteoporoza, bolile de dinți sau cardiovasculare, pot fi prevenite.

Prevenția începe cu nutriția, cu alimentele care intră în meniul de la fiecare masă și cu viața activă. Abordarea este necesar să fie una care să aibă în vedere cât mai multe aspecte ale vieții (obiceuri alimentare, gradul de activitate fizică, alte boli, vicii)

Colesterolul și rolul său în organism

Colesterolul (C27H46O) este un alcool organic, sterol, ce se găsește în membrana celulară și în țesuturile organismului și care este transportat în sânge. Conține 4 cicluri de atomi de carbon şi un lanţ lateral; funcţia alcool este liberă în majoritatea alimentelor, dar există o proporţie mică, de 5-10% din molecule, în care funcţia alcool este esterificată de un acid gras. Are un caracter hidrofob foarte intens. Solubilitatea în apă este foarte scăzută, la 25 C°, limita de solubilitate este de 0,2mg/100 ml. Are un rol important în buna funcţionare a organismului și are o concentraţie în sânge de până la 200 -250 mg/dl. În plasma oamenilor sănătoși, concentratia de colesterol are o valoare dublă comparativ cu cea a glucozei din sânge. Colesterolul se găsește în organism în stare liberă sau combinat cu acizii grași, din această cauză apare în categoria lipidelor.

         Există 3 grupe mari de lipide:

a. Lipidele simple-Trigliceridele sau grăsimile neutre reprezintă esteri ai glicerolului cu acizi graşi. O trigliceridă simplă are toţi cei trei acizi graşi asemănători, iar o trigliceridă compusă are cel puţin doi din acizii graşi diferiţi. Calitatea lipidelor este influențată de acizii graşi care intră în structura trigliceridelor. Diversitatea acizilor graşi este determinată de lungimea lanţului de carbon şi de gradul de saturare în hidrogen al moleculei (2). Numărul atomilor de carbon variază între 4 (acidul butiric – C4:0) şi 18 (acidul stearic – C18:0). Numărul legăturilor duble variază între 0 şi 6:

– în situația în care toate legăturile sunt de tip -CH2-CH2-, acizii graşi se numesc saturaţi; Alimentele ce conțin acizi graşi saturaţi determină o creştere a valorii colesterolului seric. Pot fi menționate urmatoarele alimente: laptele şi derivatele din lapte integral (brânzeturi, smântâna, unt), carnea grasă, pielea de pui, uleiul de palmier şi cocos. Se recomandă ca aportul acestora în dietă să fie în cantitate mică.

–  în situația în care legăturile sunt de tip -CH=CH-, ei se numesc mononesaturaţi;

– dacă au două sau mai multe duble legături, acizii grași se numesc polinesaturaţi.

Grăsimile nesaturate (uleiurile) nu determină o creștere a colesterolului seric. Se găsesc în uleiurile vegetale, oleaginoase, măsline, avocado şi soiurile de peşte gras, cum este somonul.
Uleiurile nesaturate pot fi mononesaturate (se găsesc în măsline, floarea-soarelui) sau polinesaturate (soia, porumb, nuci). Anumite specii de peşte (somon, ton, macrou) conţin acizi graşi omega-3, care oferă protecţie împotriva bolilor cardiovasculare.

b. Lipidele complexe- în această categorie intră lipidele care, pe lângă acizii graşi şi glycerol, au şi alte molecule, precum azotul sau acidul fosforic. Dintre acestea pot fi menționate: lecitina, cefalina, sfingomielina, cerebrozidele, care conţin o moleculă de glucoză sau galactoză şi lipoproteinele.

c. Derivaţii lipidici – aceștia cuprind, pe lângă acizi graşi, unii alcooli (glicerolul şi sterolul), carotenoizi şi vitamine liposolubile (A, D, E şi K).